Dezolant s-au topit frunzele in toamna,
si-n cana ta ploile pestrit au cazut.
Se-agita si timpul si ceaiul cumplit.
Alearga ramurile pedepsite
in geamuri se frang, se dezbina.
Se mint gandurile ca nu-s ele de vina.
S-au pietrificat prejudecatile, atarna greu.
Amestecul ce curge prin tine acum e prea latin,
emani insomnie fragila si zbucium senin.
Singuratatea in grup se experimenteaza pe sine,
in nopti treze sau bete. Depinde.
Copiii Pamantului aduna secrete...
