Eva-Luna,
după izgonirea ta de-acasă,
drumul spre Copou
a luat chipul și asemănarea
drumului spre Golgota.
Am urcat cu tine
Eva-Luna,
eu, înserarea și vidul,
umăr la umăr,
goliți de viața, de lumină, de aer,
solidari cu fiecare respirație de-a ta.
Ca o lupoaică flămândă
Eva-Luna,
ți-am sfâșiat durerea
și mi-am hrănit versurile cu ea,
cât să-mi ajungă până data viitoare
după izgonirea ta de-acasă,
când din mine ai să răsari iar.
