Instrainare

Noaptea isi atarna umbrele,
Strainele au sanii frumosi.
Ma frang inabusind cuvintele.
Tu nu ma vezi, ai ochii prea deschisi.
Tu nu ma simti,
Caci crusta mea dezvaluie doar voluptate,
Nici demoni, nici solitudine, nici lupta, nici delir,
Si esti asa departe...
Si esti asa aproape.
Si ploua, ninge, urla totu-n jur, n-auzi?
Ma sting impotrivindu-ma
Sub linistea mea aparenta,
Sub ochii tai nepasatori si tristi.

"Oare poţi să fii fericit şi dacă da, la ce oră?"

Dupa atata poezie, proza imi pateaza buzele, parsiv si insistent. Fara un job cu program, timpul lasa garda jos. Diminetile intarziate ma imbratiseaza lenes si permisiv pot sa musc din fiecare ora fara sa fiu supravegheata, nici presata.
Degetele curg voioase pe tastatura, iar gura sloboda da in vileag o minte capricioasa. Azi ma bucur. Ieri nu am citit nici o fila, alaltaieri am cochetat cu Beigbeder iar in aceasta zi dupa lectiile de promovare online si scrierile de articole ma voi afunda complet si demential in „Nopti de cerneala”. Eroticul se prelinge din cartea asta si imbie la lecturat mai repede si mai repede. Am noroc ca desi port ochelari, fanteziile nu-mi sunt deloc mioape.