Simțibil timp

Mi-s plămânii locuiți de o mâhnire vâscoasă,

și doar când toate ceasurile din lume  

se opresc din șușotit,

mi se eliberează suflul din chingi vâscoase.

Doar atunci el devine ușor,

limpede ca o apă molcomă și netedă,

senin ca o frunte de copil.

Și doar atunci, mâhnirea nu-și coboară

sutele și miile de trupuri tulburi,

să mi se ghemuiască în stomac.

Dar când toate ceasurile din lume 

nu se opresc din șușotit,

mi-s plămânii locuiți de o mâhnire vâscoasă.

Ca un prieten drag,

întunericul îmi cuprinde obrajii

în palmele sale vinete și reci.

Îmi sărută fruntea blând,

ca un prieten drag...

Făurar și Cenușăreasca

Trecut de miez de noapte
ex - cea mai frumoasă femeie -,
rămasă-i fără cheie
spre univerul fantast.
Fără poveste. Fără basm.
Fără poezie...

Între timp, în bucătăria realismului, Cenușăreasca găsește că toate cepele au formă de inimă. Oare toate inimile au formă de ceapă și se desfac, foaie cu foaie, făcînd să șiroiască toți ochii de pe planetă?

Într-o poezie, planetă ar rima cu navetă și anchetă, cu discretă și cochetă.