Năduf

nimicul hoinărește lasciv prin mine,

golind rând pe rând,

fiecare părticică pe care o străbate.

pulsul e leneș, tavanul ostil.

căldura se cuibărește în camera mea

și treptat imi înghite aerul.

respir și transpir,

transpir și respir.

cu fiecare clipire,

noaptea se mai scurtează.

Odă lor

Degetele tale,

prelungirea abisului

în care plutesc.

Degetele tale,

continuarea clapelor

ce ating corzile

unui suflet ars

de muzicalitatea viselor

irealizabile.

Degetele tale,

cu povești interzise

care freamătă în mine

implorând lectură.

Degetele tale,

care locuiesc

în mintea mea

neobosit, neîncetat, neîndurător.

Degetele tale,

fără asemănare,

fără ostilitate,

fără mine.