ultimul freamăt

răzvrătirea mea încă pulsa

neîndemânatic și în van,

până când o pojghiță mută și sfidătoare,

a înghițit tot ce era viu.

iar dimineața a devenit sălcie și ninsă,

fără cuvinte pe care să le adulmeci,

fără carne aprinsă,

fără tremur,

fără susur.

bad karma?

o aberație cromatică,

abera lingvistic,

într-o noapte aberantă,

despre cine îi era sufletul.

despre cine îi era sufletul

de-a întregul,

de la facere,

până la ultimul trup posedat.

până la ultimul trup posedat,

până unde îi erau limitele?

pănă când și-a adormit dorințele?

până unde și-a crescut abandonul?

până unde și-a crescut abandonul,

sufletul aberației

sau aberația sufletului,

sigur a trasat munți de teamă.

sigur a trasat munți de teamă,

pentru că azi aberația cromatică,

ce aberează lingvistic,

are nevoie de munți de curaj.