când mi se întâmplă să visez
un uter în care dospește viața,
mă trezește mereu
un foșnet gol de pași,
prin spice pline de grâu,
tânguitoare într-o singură undă.
și-atunci brusc mă trezesc,
să te aștept.
vineri, 18 iulie 2014
rugă
se scurge liniștea neagră
și groasă ca o pâclă,
din urechile nopții.
istovită sunt.
sub coasta din care-am fost ruptă
să mă-ntorc,
lăsați-mă.
sunt istovită.