Olfactiv

În unele nopți m-aș preface în piatră,
nemișcată să fiu sub lipsa cuvintelor tale,
nemișcată sub lipsa umerilor tăi – iubiții mei.

Dar cum aș mai putea atunci să mă-nfior,
de la un simplu iz de proaspăt, de curat,
ivit tiptil din așternuturi puse la zvântat?

Cearșafuri încremenite de dor,
în falduri pe sârmă-ți așteaptă,
alunițele nesărutate, să le îngâne povești,
să le arate...

Fără soare

Diminețile se deschid ca niște răni,

din care dorul curge șiroaie.

Din tuplina zilei cresc spini,

îmboldind durerea să răsune până în măduva nopții.

Virgule umede rostogolesc așteptarea,

lăsând dârele sărate, să-mi picure de pe obraji direct în vis.