Gărgărițele au altă poveste

Azi mi-ai străpuns urechile cu o pereche de gărgărițe,

tu nu știai că pentru mine moarte-s toate.

Cum să port eu acum fanteziile astea cadaverice?

Odată simbolizau iubire ingenuă.

Acum, încremenite, îmi picură lobul urechii

cu o frumusețe pe care eu n-o mai văd.

Gărgărițele au altă poveste…

Un buzunar gol

S-a întâmplat într-o zi să cred,

că am găsit buzunarul lui Dumnezeu,

și mi-am revărsat în el toate avuțiile.

Cu tărie am crezut că vor fi în siguranță,

și atunci am fost cea mai fericită fetiță din lume.

Dar buzunarul a devenit frustrat de greutatea suportată,

amintindu-și cum în trecut el alte greutăți a susținut.

Și acum e obosit, iar avuțiile mele 

nu sunt cu nimic mai speciale.

Mi-am dat seama că trebuie să-mi iau inima inapoi, 

la locul ei, nu e.

ascensiune

dependentă de poveste,

m-am identificat cu personajul eu.

și am tot citit, să aflu mai mult.

am tot citit, să mă decopăr,

în lumina și intunericul

clipelor ce aleargă.

dar mereu mi s-a părut că ceva lipsește.

astfel, m-am îndrăgostit de căutare

și ea de mine.

și-am conviețuit în cercul nostru strâmt,

până când, într-o zi,

am respirat conștient.

I obsess

treacherously sticky,

bleeding stickiness,

we stick together,

you, me and our emptiness.

I obsess,

I obsess.

I obsess,

I obsess.

exile from myself,

exile from yourself,

banish ourselves

from our own minds.

I crave for full moon nights.

I obsess,

I obsess.

I obsess,

I obsess.

Năduf

nimicul hoinărește lasciv prin mine,

golind rând pe rând,

fiecare părticică pe care o străbate.

pulsul e leneș, tavanul ostil.

căldura se cuibărește în camera mea

și treptat imi înghite aerul.

respir și transpir,

transpir și respir.

cu fiecare clipire,

noaptea se mai scurtează.

Odă lor

Degetele tale,

prelungirea abisului

în care plutesc.

Degetele tale,

continuarea clapelor

ce ating corzile

unui suflet ars

de muzicalitatea viselor

irealizabile.

Degetele tale,

cu povești interzise

care freamătă în mine

implorând lectură.

Degetele tale,

care locuiesc

în mintea mea

neobosit, neîncetat, neîndurător.

Degetele tale,

fără asemănare,

fără ostilitate,

fără mine.

Persistență

am desenat
un personaj suprarealist,
cu cizme din gumă turbo,
corp din pianină,
brațe din sârmă ghimpată,
și-un cap frumos.
un cap cu ochi senini,
cu zâmbet de serafim
și buze cărnoase.
abia atunci am realizat
de fapt,
tu nu-mi mai ieși din cap.

Neșansă

Ninge în mijlocul verii

și-n mijlocul meu ninge.

Fulgii lacomi

înghit cuvintele

și foaia mea cu totul.

Și o să vină toamna,

cu nemiloase radiere ploi,

și-apoi adevărata iarnă,

și niciodată n-ai să afli

ce-am vrut să-ți scriu.

Constelații de suflete

Plămădiți din pulbere de stele

și împrăștiați pe Terra,

suntem într-o continuă căutare,

fericită și nefericită, atât de umană.

În jocul meschin al hazardului,

aruncați suntem ca să ne regăsim.

Și-atunci când două particule rezonează,

antrenate de-un farmec bizar,

întreaga realitate se reclădește.

Regresul spre origini împietrește rațiunea,

adevărul exterior devine neadevăr.

Și simțim cum sincer vibrăm,

dincolo de trupuri, dincolo de cuvinte…

Nu știu să mă exprim

Când viața nu e poezie,

mă înghite dezvrăjirea.

Și toate cuvintele se înspăimântă

și nu mai vor să vadă urechile tale.

Nu știu să mă exprim,

mă bazam pe simțiri,

S-au făcut invizibile pentru tine?

Pentru tine sunt toate.

Între tăcut și spus

Dor de fluturi care ne ating

atunci când ziua se topește în noaptea caldă.

Dor plin de neliniște, plin de absurd.

Gem ecourile uitării că le uit prea des în mine,

rotocoale furibunde de fum acoperă cerul.

Și în cer mă oglindeam odată toată.

Fericită și nefericită șterg urmele tăcerii.

În umedul întuneric, în pântecele balenei lui Iona,

mă inundă cuvintele…