Aud timpul cum picurã,
ritmic și lent
ca o melopee.
Aud în depărtare
și în apropiere,
o mare de singurătate.
Aud o mare moartă,
o mare ermetică
ce zãvorãște simțurile.
Aud cum iubirea,
ca și suprarealismul,
e un sentiment inerent omului.
La contopire râvnind,
îți șoptesc:
tu auzi?