De mână

Promisiuni ce mi-au răpit picioarele

au lăsat un suflet infirm

care știa totuși să zboare.

Dar azi simt cum din nou cresc,

picioare numai bune de mers,

pe poteci, pe lună

sau pe drumuri urbane,

de mână.

mărăcini și pelin

m-adăpostesc într-un câmp de mărăcini și pelin

căci mi-a crescut aici o casă fără ferestre.

și uite așa nu mai pot să aud  

spintecată de securea vieții

iubirea cum geme.

și nu mai pot s-o văd,

ca un trup dezbinat de cap,

cum se zvârcolește adesea.

ca un trup care uită să moară,

țâșnind într-una vii amintiri.

iar când plânsurile apar ca ploile din senin,

m-adăpostesc  într-un câmp de mărăcini și pelin.