Instrainare

Noaptea isi atarna umbrele,
Strainele au sanii frumosi.
Ma frang inabusind cuvintele.
Tu nu ma vezi, ai ochii prea deschisi.
Tu nu ma simti,
Caci crusta mea dezvaluie doar voluptate,
Nici demoni, nici solitudine, nici lupta, nici delir,
Si esti asa departe...
Si esti asa aproape.
Si ploua, ninge, urla totu-n jur, n-auzi?
Ma sting impotrivindu-ma
Sub linistea mea aparenta,
Sub ochii tai nepasatori si tristi.