Între tăcut și spus

Dor de fluturi care ne ating

atunci când ziua se topește în noaptea caldă.

Dor plin de neliniște, plin de absurd.

Gem ecourile uitării că le uit prea des în mine,

rotocoale furibunde de fum acoperă cerul.

Și în cer mă oglindeam odată toată.

Fericită și nefericită șterg urmele tăcerii.

În umedul întuneric, în pântecele balenei lui Iona,

mă inundă cuvintele…