nimicul hoinărește lasciv prin mine,
golind rând pe rând,
fiecare părticică pe care o străbate.
pulsul e leneș, tavanul ostil.
căldura se cuibărește în camera mea
și treptat imi înghite aerul.
respir și transpir,
transpir și respir.
cu fiecare clipire,
noaptea se mai scurtează.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu