duminică, 18 noiembrie 2012

Un buzunar gol


S-a întâmplat într-o zi să cred,
că am găsit buzunarul lui Dumnezeu,
și mi-am revărsat în el toate avuțiile.
Cu tărie am crezut că vor fi în siguranță,
și atunci am fost cea mai fericită fetiță din lume.
Dar buzunarul a devenit frustrat de greutatea suportată,
amintindu-și cum în trecut el alte greutăți a susținut.
Și acum e obosit, iar avuțiile mele 
nu sunt cu nimic mai speciale.
Mi-am dat seama că trebuie să-mi iau inima inapoi, 
la locul ei, nu e.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu