O croitorașă

Ți-am croit un buzunar
în care să-ți adăpostești buricele gândurilor,

atunci când dorul rece coboară ca o ceață

în nopțile tale sau peste diminețile fără cafea.

Un buzunar în care cuvintele iubitoare și aburinde,

se nasc doar pentru tine și nu cunosc pieire,
în care zborul îți oferă aripile sale,
în care fericirea mustește.

Un buzunar ca un șifonier magic,

prin care să pătrunzi în cetatea descoperită

de fabulosul căutător de vestigii,
și-n care să găsești râuri de frumos și de alint.

Un buzunar care n-aș fi vrut

să fie împânzit acum cu fum de țigară.

Dar cum altfel să umplu golurile

lăsate de ața neascultătoare a timpului nostru?

Ți-am furișat în buzunar un bilet.

Un buzunar croit fără de ac,

știind că de străpungeri dureroase, ai teamă.

Un bilet doar dus.

Dus de un vânt de februarie singuratic,

până într-o stepă înghețată,

până când viforul trece,

până când deasupra ta va dansa din nou primăvara.

Până atunci, ți-am croit un buzunar.