Diminețile se deschid ca niște răni,
din care dorul curge șiroaie.
Din tuplina zilei cresc spini,
îmboldind durerea să răsune până în măduva nopții.
Virgule umede rostogolesc așteptarea,
lăsând dârele sărate, să-mi picure de pe obraji direct în vis.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu