mărăcini și pelin

m-adăpostesc într-un câmp de mărăcini și pelin

căci mi-a crescut aici o casă fără ferestre.

și uite așa nu mai pot să aud  

spintecată de securea vieții

iubirea cum geme.

și nu mai pot s-o văd,

ca un trup dezbinat de cap,

cum se zvârcolește adesea.

ca un trup care uită să moară,

țâșnind într-una vii amintiri.

iar când plânsurile apar ca ploile din senin,

m-adăpostesc  într-un câmp de mărăcini și pelin.