Somn și uitare

În metafora ta de vindecare
ai îndesat moartea cu totul,
dar nici o lacrimă de-a ta n-a încăput.

Poate ai aruncat în grabă
peste a fetei raclă,
un cânt pustiu sau poate unul mut.

Visele spumegă,
cireșele dau în pârg,
oameni se nasc și oameni mor...oricând.