Pragmatismul isi scuipa veninul tot mai des,
visul paranoid imi destrama.
Umbrele mijesc pe la colturi de memorie,
seva creatiei sa-nfioare, mi-e teama.
Dar dincolo de ferestre e cerul, zidurile se topesc.
Dincolo de ferestre-i salvarea, spre soare tanjesc.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu