cenusa

Frigul ne strapunge carnea frageda. Mergem sa uitam de timp si sa ametim. Inspir si expir linistea...e atat de pustiu in noi si aici. Gandurile danseaza in imensitatea parcului adormit...sangereaza...Suntem doi copii incorsetati de trupuri adulte ce cauta jocul potrivit. M-as face una cu frunzele astea moarte. Tu ce te-ai face? Ma invalui cu o mantie tesuta din ceatza apasatoare si alerg luna. Sfioasa si nuda ca o fecioara, lumineaza intre sfinti. Copacii nu se rusineaza de-a lor goliciune si se inmultesc intre ei. Imi joaca feste, vor sa ratacesc. Si mergem...tu inainte, eu agale. M-as intinde, am obosit de-atata noapte, am obosit de-atata frig. Copacii nu-mi vorbesc. Ce parc inghetat, nu imi vorbesti nici tu. Dupa ce trecem separat un pod, ne afundam in noroi impreuna. Il simt cum urca viu si imi manjeste obrajii. Sunt murdara, tu curat. Urcam...Nelinistea...aud nelinistea langa noi, si-un miros negru ma arde. Ma zbucium...crematoriul, un complice tacut, se hraneste cu inimi arse...