Din memoriile unei sosete cugetatoare

Am plecat si m-am ratacit. Mi-ai scris pe o frunza ca vrei sa raman si ai lasat-o sa zboare. Pe-o poteca pustie si vinovata am gasit bucatile din mine. Firele de afectiune ma recompun, frunza danseaza in vantul navalnic. Clepsidra nemiloasa isi picura veninul. Nu am timp sa ma refac, nu am timp sa ma destram. Eu si-o frunza...legam prietenii, alergam prin toamna, adormim pe stanci, nu prindem radacini.
De ce?
Pentru ca destinul croseteaza sosete perechi, pentru ca perechile se amesteca, se pierd, se destrama...