Zbucium

Se cutremură temeliile lumii

sub forța valurilor de dor,

ce izbesc frenetic

pereții ființei mele.

Blestematele valuri haine

mă umplu de goluri,  

în care îmi tăinuiesc

clocotul aprig, chinuitor.

Asurzitor, scrijelesc în carne vie

să-acopăr durerea

ce-mi mistuie inima naivă,

de tine toată plină.

Știu c-ai să vii curând iubite,

și-ai să topești amărăciunea,

poruncind furtunii să tacă.

Știu c-ai să peci curând iubite,

făcând pârjol în urma ta,

fiecare fărâmă din mine.